Minune dintr-o noapte de Crăciun cu martirul Gherasim Iscu, plecat la Ceruri din temniță de mână cu schingiuitorul său. Starețul de la Tismana l-a rugat pe Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu să se roage pentru el

Minune dintr-o noapte de Crăciun cu martirul Gherasim Iscu, plecat la Ceruri din temniță de mână cu schingiuitorul său. Starețul de la Tismana l-a rugat pe Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu să se roage pentru el

„Să avem pilda Sfântului Nicodim și a
altor mari părinți din această Mănăstire (Tismana), care și-au dat
sufletul pentru credință, așa cum este și neuitatul stareț al
mănăstirii, Părintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit în închisorile
comuniste apărând credința și dând mărturie de anii grei, de cele cinci
decenii pe care le-am străbătut pentru a ne salva credința.” –
Patriarhul Teoctist

Părintele Gherasim Iscu, salvatorul aurului României în Operațiunea „Neptun” a Mareșalului Ion Antonescu, ultimul stareț al mănăstirii Tismana, condamnat în același lot cu profesorul Radu Ciuceanu, pentru sprijinirea Mișcării Naționale de Rezistență din Oltenia, s-a
săvârșit în noaptea lui 25 decembrie 1951, adică chiar în preajma
prăznuirii Cuvioasului Nicodim, întemeietorul marii lavre gorjene. El a plecat la Ceruri de mână cu fostul său torționar, pocăit prin sfințenia de-acum colegilor săi de temniță. Istoria tulburătoare a fost relatată de doi mari trăitori ai temnițelor bolșevice, evreul convertit Richard Wurmbrand și mărturisitorul Ion Ianolide. O prezentăm aici rugându-ne pentru recunoașterea muceniciei martirului Ortodoxiei românești, Părintele Arhimandrit Gherasim Iscu.

Richard Wurmbrand: „Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înșiși ochii mei”

„Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam
tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse
de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet,
insuficiență cardiacă, hepatită și alte boli pe care nici nu mi le mai
amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe
numele său Gherasim Iscu. Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest
om în etate cam de 40 de ani fusese așa demult chinuit încât era aproape
de moarte. Totuși avea fața liniștită. Vorbea despre nădejdea lui de
mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credința lui. Era plin
de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl
schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese
arestat chiar de tovarășii săi. Să nu credeți ce spun ziarele că
comuniștii îi urăsc pe preoți, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei
urăsc pur și simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe
creștini, urăsc pe antisemiți, urăsc pe antihriști, urăsc pe toată
lumea. Un comunist urăște pe alt comunist. Se dușmănesc între ei. Și
când un comunist dușmănește pe altul, unul pe altul se bagă la
închisoare și îl bate și îl chinuiește ca și pe creștin.

Așa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torționar), care
chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese și el bătut până
aproape de moarte de către tovarășii săi, și-și dădea sufletul.
Sufletul lui se chinuia în ghiarele morții.

În timpul nopții mă deșteaptă zicând:

– Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoșătoare!

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro

Articole similare