ÎPS Bartolomeu Anania: Jertfa tinerilor din Decembrie 1989

ÎPS Bartolomeu Anania: Jertfa tinerilor din Decembrie 1989

Jertfa tinerilor din Decembrie 1989

Nu
sunt om politic, nu sunt politolog, nu sunt comentator politic; sunt
doar teolog – atat cat pot fi -, de aceea nu-mi propun sa analizez in
vreun fel ceea ce s’a petrecut in Decembrie ’89, nu voi supune unui
examen critic: daca a fost sau nu revolutie, daca s’au petrecut anumite
„evenimente”, intamplari, sau daca acestea au fost rodul unor scenarii.
In masura in care si eu am putut sa urmaresc mass-media, mi-am dat seama
ca se fac inca foarte multe speculatii. Adevarul este ca inca nu stim
adevarul. Se pare ca nici pe departe. Sa nadajduim ca-l vom sti candva,
sau cel putin fratiile voastre, cei mai tineri.

Stim ca Sfantul Arhidiacon Stefan, intaiul mucenic crestin, a fost
ucis cu pietre de catre o multime de barbati. Nu le cunoastem numele
acestora si cred ca nimeni nu s’a straduit sa-i identifice. Poate pentru
ca nu intereseaza, sau poate pentru ca Stefan, in clipa in care a
murit, dupa modelul marelui sau invatator, IisusHristos, i-a iertat. Dar
il retinem in istorie si amintire pe Stefan insusi, marturia lui,
jertfa lui, sangele lui, cu care s’a inceput lungul sir de martiri.
Problema ar fi daca, intr’ adevar, cei care au cazut in Decembrie ’89
constituie sau nu o jertfa. Dupa parerea mea, da. Chiar daca nu toti
sunt identificati, chiar daca nu se stie biografia fiecaruia, ei
laolalta alcatuiesc un tot, iar acest tot se constituie intr’o jertfa a
neamului romanesc pentru eliberarea lui de sub jugul comunist. Despre
aceasta eu, personal, nu am nici o indoiala, si cred ca nimeni dintre
fratiile voastre nu se indoieste. Sunt convins ca iesirea lor in strada a
fost spontana, ca nu au fost marionetele unui scenariu dirijat din
spatele lor.

Sunt convins ca au fost de buna credinta si au fost curati la suflet.
In timp ce in acele zile urmaream si eu evenimentele, ca toata lumea,
cu sufletul la gura, la televizor (pentru ca, practic, nu puteam iesi
din casa), mi-am adus aminte de propria mea tinerete, cand la varsta de
19 ani, fiind inca elev in clasa a 8-a la Seminarul Central din
Bucuresti, am participat la demonstratiile de strada care au dus in
final la abdicarea Regelui Carol al II-lea. Nu ascultam de niste
comenzi, nu aveam niste conducatori, nu aveam un plan stabilit, momentul
insa era dramatic: Basarabia fusese cedata fara nici un foc de arma si,
la scurta vreme, Nordul Transilvaniei. Armata plecase umilita din Tara
Ardealului, fara sa fi tras macar un foc de arma, simbolic, in semn de
protest impotriva samavolnicului diktat de la Viena.

Raspunzator pentru aceasta stare dezastruoasa, in care patria practic
era ciopartita, devenea Regele Carol al II-lea, care detinea functia de
comandant suprem al armatei si care nu ordonase nici un fel de gest de
protest.

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro

Articole similare

Utilizarea excesivă a internetului, informațiile false și cyberbullying-ul, principalele riscuri pentru copii

Utilizarea excesivă a internetului, informațiile false și cyberbullying-ul, principalele riscuri pentru copii

Totodată, 32,4% dintre copiii participanți la studiul menționat mai sus afirmă că au avut neînțelegeri cu părinții în ceea ce privește activitatea pe internet și timpul petrecut în mediul online. La rândul lor, părinții beneficiari ai programului Ora de Net consideră că cele mai mari provocări întâmpinate în folosirea internetului în familie sunt legate de […]

Armageddon COVID: Biserica este atacată. Biserica trebuie să lupte!

Armageddon COVID: Biserica este atacată. Biserica trebuie să lupte!

Dracii joacă tontoroiul la lumina zilei. Au ieșit legiune la suprafață și nu se mai feresc. Sub stindardul COVID, lumea se îndrăcește cu o repeziciune uluitoare. Bătălia dintre Copiii Luminii și Copiii Întunericului, despre care vorbea monseniorul Vigano, a ajuns și pe malurile Dâmboviței. La fel ca pe Potomac, odraslele beznei sunt excelent organizate, înarmate […]