Eminescu, fratele din închisoare al foștilor deținuți politic. Românul Absolut văzut de Radu Gyr, Dumitru Oniga și Aspazia Oțel Petrescu

Eminescu, fratele din închisoare al foștilor deținuți politic. Românul Absolut văzut de Radu Gyr, Dumitru Oniga și Aspazia Oțel Petrescu

„Au nu s-au spus că cel care va aduce pe calea adevărului creștin un suflet rătăcit Apostol se va numi? Ori eu tocmai despre așa ceva am adus mărturie: fratele nostru Mihai nu numai că a readus pe calea Domnului suflete nefericite din temnițele roșii, ci a și salvat suflete căzute în cea mai neagră deznădejde, datorită tocmai spiritului său profund creștin, al unora dintre poeziile sale”.

Este parte din mărturia Aspaziei Oțel Petrescu, sfântă a închisorilor comuniste, referitoare la trăirea creștină a lui Mihai Eminescu. Iar valoarea acestei mărturii este de netăgăduit, căci este izvorâtă din adâncul unui suflet greu încercat vreme de 14 ani în temnițele crunte, și încă mulți alții în marea temniță de afară. Iar apoi, este trecută nu doar prin filtrul sensibilității lirice a filologului (a fost studentă eminentă, preferata lui Blaga, colaboratoare a Centrului pentru Studii Transilvane condus de savantul istoric Silviu Dragomir, arestată însă chiar înaintea examenului de licență, pe care nu l-a mai putut susține niciodată), dar și prin sita unei înțelepciuni adânci, dobândită în urma unei vieți lungi așezată cucernic la poalele Crucii Mântuitorului.

Sunt multe mărturii date de foști deținuți politic, de oameni care s-au simțit solidari în suferință cu marele poet, și ele nu au nevoie de întărire. Ele sunt pentru a ne oferi un alt punct de plecare în înțelegerea lui Eminescu, unul care izvorăște din inimă și care este filtrat prin sita suferinței pentru același ideal, în aceeași luptă pentru afirmarea și apărarea demnității neamului românesc. Ne vom opri asupra a două mărturii în versuri de o profunzime și de o sensibilitate aparte.

Iată întâi sonetul „Lui Eminescu” al lui Dumitru Oniga, pătimitor vreme de 20 de ani în cruntele temnițe ce au înghițit elita românească a secolului trecut.

„Cuvântul tău, adâncuri de fântână,

Izvor de apă, limpede, curată,

Gândire sfântă, binecuvântată,

Din cer lumina, seva din țărână.

Și versul tau, o piatră nestemată

A-mpodobit c-un nimb limba română

Ce ne e Doamnă și ne e stăpână,

Prin ea trăiește țara noastră toată.

Pe-acest pământ, așa a fost să fie,

Un dar pentru mulțimile-nsetate,

Un Eminescu, cântec, poezie,

O carte, foi cu lacrimi picurate

Și glasul tău răsună-n veșnicie,

Prin tine noi sorbim eternitate.”

Așezarea în început a termenului „cuvântul” ne trimite cu gândul la versetul biblic „La început a fost Cuvântul”, iar aceasta considerăm că este cheia deslușirii mesajului poetic. „Cuvântul tău” străbate fulgerător (asemeni Luceafărului) o traiectorie verticală trasată între cer și pământ. Pământ și apă sunt singurele elemente concrete, palpabile de aici, elemente primordiale care au stat la baza Creației. În rest, cuvânt, gând, lumină și putere sunt atribute divine. Prin urmare, cuvântul este inspirația divină, este talantul dat, pe care poetul,

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro

Articole similare

Dan Tănasă: De 9 mai, să ne gândim la frații noștri de peste Prut. AUR militează pentru unirea celor două state românești, România și Republica Moldova, într-o Europă unită și puternică

Dan Tănasă: De 9 mai, să ne gândim la frații noștri de peste Prut. AUR militează pentru unirea celor două state românești, România și Republica Moldova, într-o Europă unită și puternică

Distribuie dacă ți-a plăcut Ziua de 9 mai are o dublă semnificație pentru români. Astăzi sărbătorim Ziua Independenței de Stat a României (9 mai 1877), dar și Ziua Europei – anul acesta se împlinesc 76 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial (9 mai 1945), și 71 de ani de la „nașterea” […]